Ce este vertijul?
VERTIJUL este unul dintre cele mai frecvente simptome care determină o persoană să se adreseze medicului.
VERTIJUL propriu-zis, descris ca senzația de rotire a lucrurilor în jurul pacientului, este cel mai adesea determinat de o afecțiune a urechii interne. Urechea, organ al echilibrului și auzului este responsabilă de monitorizarea în fiecare moment a poziției și mișcărilor capului. Amețeala este un termen nespecific, inclus și în limbajul popular, care descrie o senzație de dezorientare spațială. Unii pacienti o descriu ca senzație generală de disconfort la nivelul capului.
Ce tipuri de vertij există? Vertijul periferic – se prezintă ca un episod scurt de vertij declanșat de un factor precipitant și este însoțit de semne neurovegetative (transpirații, paloare, grețuri, vărsături), tinitus/acufene (zgomote în urechi percepute ca țiuituri, pocnituri, foșnete), scădere de auz, senzație de ureche plină, pareză facială. Este cauzat de afecțiuni ale urechii interne și ale nervului vestibular: vertijul paroxistic pozițional benign, boala Meniere, neuronita vestibulara.
Vertijul central - cauzat de leziuni ale sistemului nervos (cerebel, trunchi cerebral, emisfere cerebrale), vertijul central are simptome neurovegetative mai puțin severe,este rar însoțit de scădere de auz și asociază semne neurologice. Cele mai frecvente boli care determină sindrom vestibular central sunt: accidentele vasculare cerebrale, scleroza multiplă, tumorile cerebrale, traumatismele cranio-cerebrale, epilepsia.
Vertij de alte cauze – apare în afecțiuni cardiovasculare (hipertensiune arterială, tulburări de ritm sau de conducere), anemie, policitemie, diabet zaharat, boli endocrine, metabolice, toxice (alcool), anxietate, depresie, sau ca urmare a consumului unor medicamente (aminoglicozide, anticonvulsivante, antidepresive, sedative).
Diagnostic.
Dat fiind numărul mare de afecțiuni care pot determina vertij, medicul ORL- ist trebuie să obțină cât mai multe informații:
· durata vertijului – vertij foarte scurt, de câteva secunde, declanșat de mișcările bruște ale capului, sau crize cu durată de minute, repetitive, acompaniate de semne auditive, sau vertij important izolat, cu durată de câteva zile;
· circumstanțele de apariție – de exemplu, poziții particulare cap și corp, momentul apariției, administrarea anumitor medicamente;
· alte semne asociate – greață, vărsături (frecvente mai ales în vertijele intense), semne auditive (acufene, senzație de ureche plină), scădere de auz (hipoacuzie), cefalee, palpitații, tahicardie/brahicardie, tulburări vizuale;
· debutul simptomelor este descris ca brusc sau insidios; acuzele pot fi episodice sau constante;
· factori predispozanți – se trec în revistă istoricul medical, chirurgical și psihiatric al pacientului, antecedentele familiale, medicația (de exemplu, medicație nouă sau utilizare cronică de antihipertensive, hipoglicemiante, diuretice sau ototoxice cunoscute);
· factori precipitanți – circumstanțele de la debutul bolii: dacă pacientul era în repaus, în activitate, în timpul unui efort fizic sau în somn;
· factori de exacerbare sau atenuare – agravare la mișcare, în ortostatism, la zgomot puternic, exercițiu fizic.
Vertijul central – o situație deosebită Atunci cand vertijul este determinat de o afectiune la nivel central, de obicei nu este insotit de hipoacuzie si tinitus, simptomele vegetative sunt mai putin intense si poate fi asociat cu deficite neurologice, tulburari de vorbire, tulburari de deglutitie, ataxie, vedere dubla. Principalele cauze de vertij central sunt reprezentate de accident vascular cerebral, formatiuni tumorale cerebrale, scleroza multipla, migrene.
Investigații medicale La evaluarea pacienților cu vertij pot fi indicate investigații imagistice ale craniului și creierului. Cele mai importante două tehnici utilizate în acest scop sunt tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM). Alte investigații diagnostice sunt, în contextul cazului clinic, angiografia IRM, ecografia Doppler de vase cervicale, electroencefalograma și bilanțul audio-vestibular (audiometria, potențiale evocate auditive, videonistagmografia, posturografia) sau cardiologic.
Tratamentul Tratamentul vertijului este în principal:
· cauzal – medicamentos (antiinflamatorii, antiagregante plachetare/ anticoagulante, imunomodulatoare) sau chirurgical (în cazul tumorilor);
· simptomatic – antivertiginoase și/sau perfuzii de hidratare cu antiemetice la cazurile cu grețuri si vărsături severe, cu imposibilitatea de a tolera lichidele;
· de reeducare vestibulară –presupune manevre de repozitionare a otolitilor(mici fragmente ale urechii interne),având drept scop îmbunătățirea mersului și a echilibrului, diminuarea vertijului și intensificarea activității fizice ,in cazul vertijului paroxistic pozitional benign
Concluzii
Stabilirea cauzei vertijului depinde în primul rând de prezentarea pacientului în cabinetul medicului specialist ORL. Elucidarea diagnosticului presupune o susținută colaborare în echipă multidisciplinară, între medic ORL, neurologcardiolog, reumatolog, endocrinolog, psihiatru.
Comments